Provine din ramura de Courtenay a dinastiei Capețienilor, fiind născută între 1197-1199 ca cel de-al doilea copil al lui Pierre de Courtenay, conte de Auxerre și Yolanda, contesă de Flandra și Hainaut. Legătura strânsă cu țara natală este ilustrată și de faptul că de-a lungul vieții și-a păstrat dreptul asupra tuturor posesiunilor din Franța. La cererea unchiului său pe linie maternă, nimeni altul decât Henric I, împăratul latin de Constantinopol, părinții Yolandei și-au trimis fiica în jurul anilor 1213-1214, alături de celelalte două surori ale sale, în capitala imperială. Henric dorea să își întărească poziția și legăturile internaționale printr-o politică de alianțe matrimoniale pusă în practică prin intermediul nepoatelor sale. După asasinatul reginei Gertruda, cel mai probabil împăratul Henric a fost cel care a inițiat și căsătoria dintre Andrei al II-lea și Yolanda.
La mijlocul anului 1215, Yolanda a ajuns în Ungaria în compania lui Petru, episcop de Győr, urmând să se căsătorească aici cu Andrei al II-lea. Noua regină nu a beneficiat de drepturi suverane largi, precum predecesoarea sa, ea însăși ținându-se departe de implicarea în deciziile politice.

Cândva, între 1219-1220, s-a născut copilul comun al Yolandei și al regelui Andrei al II-lea, botezată de asemenea Yolanda. În 1221, regele i-a acordat din nou donații importante reginei, aceasta primind veniturile posesiunilor regale de dincolo de Drava, aflate în comitatele Varasd, Zala, Somogy și Srem. Dispunem de puține date referitoare la perioada târzie a vieții reginei Yolanda. Cercetarea istorică arată că ea nu a participat în conflictul dintre rege și fiul acestuia. Începând cu 1232, regina se pare că a fost marcată de anumite afecțiuni medicale, care au dus la decesul ei în 1233. Ultimele ore de viață le-a petrecut alături de cardinal și alți înalți prelați ai regatului. Conform dorințelor sale, a fost așezată la loc de veci în biserica Sf. Maria a abației cisterciene de la Egres, din comitatul Cenadului, stabilimentul monastic care s-a bucurat de sprijinul reginei în timpul vieții acesteia. Yolanda se remarcă și prin faptul că primul document păstrat emis de o regină maghiară poartă semnătura ei. Documentul redactat la 1224 îi consemnează numele sub forma „Yoles” și reprezintă un privilegiu acordat cancelarului reginei, prepozitul de Veszprém și capitlului bisericii Sf. Mihail.